Design interior inspirat de femei celebre - ACAJU

De-a lungul istoriei, femeilor li s-a rezervat un rol secundar în viața socială. Abia la sfârșitul secolului XIX începuturile secolului XX lupta de emancipare a femeilor începe să se contureze, iar femeile capătă drepturi politice și sociale. Odată cu aceste drepturi, femeile încep să aibă acces la educație și să se remarce în lumea artistică, socială și chiar științifică.

Totuși, modul în care femeile și-au pus amprenta asupra istoriei, câștigându-și un loc printre cei aleși, te poate surprinde de multe ori, de cele mai multe ori existând povești deosebite. Și în domeniul designului interior și al arhitecturii există multe femei care au făcut istorie și au încercat să schimbe lumea.

Oare cum s-ar mai fi numit o anume piesă de mobilier, altfel decât recamier, dacă una din cele mai celebre femei din anii 1800 nu ar fi fost pictată într-un tablou celebru, pozând pe o sofa stil Empire. Madame de Recamier, ”împărăteasa artelor” a îmbogățit vocabularul universal cu un nou cuvânt, desemnând modelul de canapea cu un capăt răsucit drept recamier.

Lupta de afirmare a femeilor a fost grea în toate domeniile și nici în domeniul arhitecturii și designului nu a fost mai ușor. Astfel, prin anii 1900 au existat femei care deși aveau diplomă în arhitectură, precum Sophia Hayden Bennett (1868 - 1953), nu au putut să-și practice profesia. Sau precum Signe Ida Katarina Hornborg (1862 – 1916) care și-a putut pune semnătura doar pe fațada construcției la care a întocmit proiectul.

Cu atât mai mult cu cât, totuși, arhitectura a fost o profesie dominată de bărbați, contează faptul că până la urmă au existat femei de succes. De-a lungul timpului, au fost însă nume care au venit cu ceva nou și au reușit să își construiască un brand în domeniu.

Dacă începem din România Virginia Haret Andreescu este prima femeie arhiect din țara noastră. Născută în vara lui 1894 la București, nepoata marelui pictor Andreescu a obținut diploma de bacalaureat la Liceul Mihai Viteazul și a fost admisă prima pe listă în cadrul Școlii de Arhitectură din București. În 1919 proiectul ei de diplomă ”O Academie de Arte Frumoase” a devenit prima diplomă de arhitect atribuită unei femei, iar pe plan mondial a fost a patra. În 1922 se mută în Italia, la Roma și lucrează în atelierul profesorului Gr. Bargelini, participând și la săpături arheologice. După un an jumate se întoarce în țară și se angajează la Serviciul Tehnic al Ministerului Instrucțiunii Publice, unde a lucrat până în 1947. Printre cele mai importante realizări ale sale se numără:

  • O serie de blocuri de pe Calea Victoriei, printre primele la care s-a utilizat betonul armat.
  • După planurile ei s-a început construcția Palatului Tinerimea Română, o îmbinare armonioasă de cel puțin trei stiluri, eclectic, neoromânesc și art deco pe patru niveluri + subsol, fiecare dedicat unei activități specifice.
  • Pavilionul adminstrativ și dependințele subterane ale Aeroportului Băneasa.
  • Liceul „Gheorghe Șincai”.
  • Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București.

Operele arhitecturale sunt cât se poate de variate, trecând prin mai multe ipoteze stilistice, de la lucrări clasice, la stilul neoromânesc, influențe Art Deco și moderne, iar spre final proiecte de tipul școlii funcționaliste. Odată cu ”ușa cea mare” deschisă de Virginia Andreescu Haret s-au deschis noi uși pentru femeile din România.

Charlotte Perriand a fost arhitectă și designer de obiect, fiind una dintre cele mai cunoscute figuri creative ale tutor timpurilor. S-a născut la Paris în 1903 și a urmat cursurile Școlii Centrale de Arte Decorative, unde a studiat despre designul de mobilă, unul din profesorii săi fiind cunoscutul designer de interior Art Deco Henri Rapin. Chiar dacă, inițial, nu a fost acceptată să lucreze la studioul lui Le Corbussier, insistenta Charlotte Perriand a fost, în cele din urmă, angajată, în anul 1927 și a devenit unul din cei mai prolifici designeri din Franța secolului al XX-lea.

Împreună cu Le Courbousier și Pierre Jeanneret, cei trei au făcut istorie prin proiectarea unor obiecte iconice de design, care se folosesc și în prezent în amenajări moderniste. Cel mai cunoscut este probabil șezlongul LC4, care se vinde astăzi pentru un preț de aproximativ 5.000 Euro.

În concurență și umbrită de de omologii ei de sex masculin în timpul carierei sale, Eileen Gray s-a reafirmat în anii 1970, când revista Domus a publicat o retrospectivă a carierei ei iar unele dintre cele mai bune modele de mobilier au fost repuse din nou în producție. A fost arhitect și designer de mobilier cu o carieră faimoasă și extrem de influentă în secolul al XX-lea. Cele mai cunoscute trei proiecte ale sale au fost masa laterală reglabilă de crom (1927), scaunul Bibendum în formă de anvelopă (1929), inspirat de Omul Michelin, și vila modernistă E.1027 de pe Coasta de Azur. Născută în Irlanda, Eileen Gray a fost printre primele femei care au absolvit Școala de Arte Plastice Slade din Londra. Stilul ei inconfundabil contopește sensibilitatea indulgentă a designului de interior Art Deco cu liniile elegante ale Modernismului.

Ray Eames, născută Ray Berenice Alexandra Kaiser în 1912, în California, a fost unul dintre cei mai apreciați designeri de obiect american. Împreună cu soțul său, Charles Eames, au adus contribuții importante nu doar in industria mobilierului, ci și în domenii precum artele frumoase, desigul grafic sau în industria cinematografică. Cea mai faimoasă creație a celor doi, ”Eames Lounge Chair & Ottoman” a fost realizat pentru prima dată drept cadou pentru prietenul lor, regizorul Billy Wilder. Compania Herman Miller a început să-l comercializeze în 1956, păstrând foate mult din conceptul de “lucru de mână” (hand-craftsmanship). Fotoliu a apărut în numeroase filme și este piesă de rezistență în interioare stilate din întreaga lume.

Născută la 29 august 1921, Iris Apfel a avut o viață incredibilă, iar astăzi la 94 de ani este considerată un fashion icon, aparițiile sale fiind greu de trecut cu vederea. Iris a crescut în Queens și a studiat Istoria Artei la Universitatea din New York, a lucrat pentru publicaţia ”Women’s Wear Daily” și pentru designerul de interior Elinor Johnson. Ca designer de interior a colaborat cu Casa Albă în proiecte de restaurare, în timpul a nouă preşedinţi (Truman, Eisenhower, Nixon, Kennedy, Johnson, Carter, Reagan, Bush şi Clinton) și si-a lăsat amprenta în numeroase interioare faimoase de pe tot globul.

Anna Castelli Ferrieri a fost arhitect și designer industrial italian. Este cunoscută pentru pionieratul în utilizarea materialelor plastice în designul de mobilier. A proiectat obiecte de mobilier colorate, din mase plastice pentru Kartell, compania italiană de mobilier contemporan înființată de soțul ei în 1949. S-a spus despre ea că a fost “geniul mobilei suprapuse”, ea proiectând scaunele de plastic care, după folosire, se strâng și se așază în stivă.

Ajungem în zilele noastre când nu se poate să citim multe articole despre inovație în arhitectură, fără ca numele Zaha Hadid să nu apară în el. Născută pe 31 octombrie 1950 în Bagdad, Zaha Hadid a obținut mai întâi o diplomă în matematică, iar în 1972 a venit la Londra pentru a studia arhitectura. La începutul anilor 80 și-a deschis propriul birou de arhitectură, proiectele ei fiind însă considerate de nerealizat la vremea respectivă. ”Dacă există 360 de grade, de ce să te limitezi la unul singur?”, este unul din citatele care o reprezintă cel mai bine, însă proiectele sale au rămas aproape 15 ani doar pe hârtie. Renumita arhitectă mai este numită și „regina curbei”, datorită formelor pe care le dădea clădirilor. Pentru Hadid ungiurile drepte nu există, iar clădirile sale sunt monumente ale fluidității. Creațiile ei au multiple perspective, iar adesea geometria clădirilor este fragmentată neașteptat, efectele obținute fiind explozive. Zaha continua curentele moderniste și post-moderniste, creând o arhitectură a unei noi paradigme, a unei noi lumi.

Lucrările sale cuprind o arie extrem de diversă, amintind aici: Vitra Fire Station, Pavilionul Lfone, Opera din Cardiff, Depozitul terminal Hoenheim-Nord din Strasbourg, trambulina de schi Bergisel din Innsbruck, Muzeul de artă contemporană din Cincinnati, Centrul de Ştiinţă Phaeno din Wolsburg sau fabrica BMW din Leipzig. A abordat și proiecte de urbanism, concepând masterplanuri pentru Singapore sau Bilbao. Nu a stat departe nici de designul de interior și a produs mai multe piese de mobilier în același stil care o caracterizează. În 2004 i-a fost acordat prestigiosul Premiu Pritzker.

Greta Magnusson Grossman a devenit prima femeie care a primit un premiu pentru design de mobilier de la Societatea Suedeză de Design Industrial, după ce a proiectat un pătuț de copil pentru Prințesa Brigitta a Suediei. Ea s-a mutat în 1940 la Los Angeles, unde creațiile sale simple și elegante au făcut-o populară printre vedetele hollywoodiene, precum Greta Garbo și Joan Fontaine. A fost cunoscută pentru inovativa veioză Cobra, creată în 1950.

Oricine a vizitat Washington DC, a bifat Memorialului Veteranilor din Vietnam și atunci a aflat cine este arhitectul și designer-ul acestui monument care uimește prin dramatismul și simplitatea lui. Maya Lin este un arhitect american și artist a cărei muncă nu caută dimensiunile impresionante, ci dimpotrivă , mizează pe miniaturizarea elementelor constructive, pentru ca acestea încurajează utilizatorii să aibă experiențe mult mai apropiate de lucrările sale.

Născută într-un mic orășel de lângă Trieste, Gae Aulenti a marcat istoria designului, fiind cunoscută ca fiind arhitectul care, la mijlocul anilor 1980, a transformat o gară într-un muzeu de artă, Musée d’Orsay din Paris, dar și cea care a creat Centrul Pompidou din Paris. Licenţiată în Arhitectură a Şcolii Politehnice din Milano, în 1954, a fost una dintre rarele femei-arhitect care au contribuit la renaşterea Italiei după cel de al Doilea Război Mondial, mizând pe frumuseţe şi calitate. Adoptând un stil impregnat de ideile raţionaliste, Italia a fost propulsată, după numai câţiva ani, în avangarda modernităţii. Pe lângă activitatea sa pentru interioarele muzeelor din Veneția, Barcelona și San Francisco, ea a proiectat magazinele Adrienne Vittadini și iconica măsuță de cafea din sticlă pe roți.